Cea mai frumoasa drumetie de toamna din Romania. Peisaje spectaculoase in Cozia!
Noi, astia cu muntele-n sange, imediat ce-a inceput octombrie luam harta milimetru cu milimetru si cautam padurile in care nu ne-am aventurat inca, cautand in lung si in lat spectacolul de culori specific toamnei. De prin septembrie visez incontinuu la o vizita spre Cascada Cailor, unde este SUPERB toamna. Dar ne-a fost imposibil sa ajungem, dat fiind faptul ca din Bucuresti facem 9 ore (fara trafic) pana acolo. Pornita sa mergem intr-o zona noua si cat se poate de aproape, m-am orientat spre Valcea. In jurul orasului sunt 4-5 trasee numai bune de toamna, dintre care noi am ales – drumetie spre Vf. Cozia si spre Vf. Buila. Despre Cozia va detaliez mai jos tooot ce trebuie sa stiti, iar despre Buila-Vanturarita am vorbit aici.
Informatii generale
Cum ajungem acolo?
Punctul de plecare este Manastirea Turnu, drumul este asfaltat pana in fata, nu sunt probleme. Este o parcare mare unde va puteti lasa masina.
Necesitati
Logistica traseului
Manastirea Turnu – Manastirea Stanisoara –aprox. 2 ore
Manastirea Stanisoara – Vf Cozia –aprox. 1 ora 30 min
Vf. Cozia – Manastirea Turnu – aprox. 2 ore 30m
Banda Albastra + Triunghi Albastru -> Troita - Vf. Cozia
Banda Rosie -> Vf Cozia - Manastirea Turnu
Experienta noastra
Ne-am trezit sambata dimineata pe la 6, eram obositi raaaaaau de tot, dar entuziasmul ne-a ridicat din pat. Am dus bagajele la masina, ne-am luat cafeaua to go si am pornit spre punctul de plecare al traseului. Am ajuns pe la 9:15 la Manastirea Turnu. Eram a doua masina ajunsa, inca era foooooarte liber. Am inceput traseul in liniste si pace (lucru care nu a durat foarte mult).
Manastirea Turnu - Manastirea Stanisoara -aprox. 2 ore
Traseul este usurel, dar ne-a luat muuuult tare sa-l parcurgem. Eram prea entuziasmata de veselia de culori din jurul meu, faceam pauze sa admir fiecare copac in parte. La baza masivului frunzele nu erau inca rosii, dar covorul de frunze era depus. Eu una ma simteam ca-n povesti.
De la belvedere la Manastirea Stanisoara drumul continua lejer, cu inclinatie mica. Aici va puteti alimenta cu apa.
Cu putin inainte de troita se afla cel mai frumos punct de belvedere de pe traseu. Fara absolut nicio exagerare, peisajul de acolo iti taie rasuflarea. Eram singuri singurei, am facut un popas lung, am filmat cu drona, ne-am bucurat de priveliste si eram mandri de noi ca ne-am ridicat din pat sa facem treaba asta.
Cum noi eram in lumea noastra, in capatul punctului si ne tot gandeam ce cadre sa mai tragem cu drona, nici nu am observat GLOATA de oameni din spate. Nu exagerez, in cele 30-40 de minute in care noi am stat acolo, s-au adunat in jur de 100 de oameni la punctul de Belvedere. SFAT: Porniti de dimineata, altfel nu va veti bucura nici de peisaje, nici de prea multe poze frumoase.
Pornind de aici, drumul este la fel de lejer pana la Manastirea Stanisoara. Ajunsi aici, va puteti alimenta cu apa si lua un popas.
Manastirea Stanisoara - Vf Cozia - aprox. 1 ora 30 min
De la Manastire la Varf drumul devine mai solicitant, dar nimic imposibil. Inclinatia creste si drumul se ingusteaza. Uitandu-ma stanga-dreapta, eram ametita complet de culorile din jurul meu. Covor de frunze roscate pe jos, copacii aurii, vantul adia usor, toate aceste ingrediente au contribuit la una dintre cele mai frumoase drumetii facute de noi vreodata.
Dupa o ora in acest ritm, a urmat o portiune cu lanturi ceva mai tehnica, nu ne-a pus cine stie ce probleme, dar simt nevoia sa precizez prezenta lor (pentru ca mental nu eram pregatita, niciun blog dintre cele citite nu precizau de ele).
Odata ce am trecut de aceasta portiune, lucrurile s-au ingreunat – fiind o altitudine mai inalta, vremea de toamna, se lasase o ceata foarte densa, aerul era mult mai rarefiat, lucruri care ne faceau sa respiram mai greu si sa obosim mai repede. Am mai avut de mers cam o ora pana la cabana/varf unde am luat o pauza lunguta, am mancat si ne-am incalzit.
De la cabana va puteti lua ceai/ciocolata calda, bere/vin, snack-uri ambalate.
Vf. Cozia - Manastirea Turnu - aprox. 2 ore 30m
Avand portiunea cu lanturi inca imprimata pe retina si vazand ca ceata continua sa se lase, ne-am hotarat sa ne intoarcem pe banda rosie pentru a evita coborarea pe lanturi (Si bine am facut pentru ca am ajuns muuult mai repede la masina). In drumul spre intoarcere am dat de un al doilea punct superb de belvedere.
Mergand pe banda rosie am ajuns relativ repede in padure, unde drumul este foarte bine marcat, dar cararea nu prea. Nu a fost o problema pentru noi, insa daca vreti sa faceti drumetia vara si sunteti cu pantaloni scurti…va fi o problema (am avut o asemenea experienta prin Cheile Paraului Alb din Ciucas, am facut rani pe picioare de la urzici de ne-au tinut o saptamana).
Am ajuns la masina in jur de ora 18:30 si am pornit repejor spre Valcea unde am stat intr-un Airbnb dragut.
Side Note: In Valcea majoritatea restaurantelor erau inchise pe la 8 cand voiam noi sa mancam, asa ca luati asta in considerare cand va faceti planul. Am sfarsit prin a manca o pizza nefericita, dar ce pretentii sa mai ai dupa o zi de fuga prin paduri :)).
Concluzii
Recomandam drumetia in orice anotimp, nu este expus sau dificil. Dat fiind faptul ca mare parte din el este prin padure si ca exista puncte de belvedere de unde veti putea vedea intregul versant, recomandam lunile de toamna pentru o experienta desavarsite (spectacolul de culori iti taie rasuflarea).
