Un traseu de toamna inseamna, pentru noi, spectacol de culori – covor de frunze roscate, drumetie prin padurea plina de culori, soare aramiu, toate aceste ingrediente compun o experienta montana de vis!
Saptamana trecuta ne-am planificat un weekend superb de toamna – 2 drumetii de poveste prin Romania, mai exact, in jurul orasului Ramnicu Valcea. Sambata am ales ceva lejer, un traseu spre Varful Cozia despre am discutat aici, iar duminica am ales ceva mai solicitant (ca sa nu fie weekend-ul prea relaxant :)) ).
Informatii generale
Cum ajungem acolo | PLECARE DE LA SCHITUL PAHOMIEI
Punctul de plecare este Schitul Pahomiei, sunt de parcurs cativa km de drum forestier care, desi e plin de gropi, iti da prilejul sa te bucuri de spectacolul de culori din padurea parcursa.
Necesitati
Logistica traseului
Schitul Pahomiei - Saua Stevioara - aprox. 2 ore 30m
Saua Stevioara - Vf. Buila - aprox. 45m
Vf Buila - Schitul Pahomie - aprox. 2 ore
Experienta noastra
Dupa drumetia din Cozia, cel mai frumos traseu de toamna, eram tare entuziasmati de peisajele pline de culori tomnatice, asa ca ne-am trezit cu usurinta destul de devreme si pe la 9 incepeam deja traseul.
Schitul Pahomiei - Saua Stevioara -aprox. 2 ore 30m
Aerieni, putin obositi, neatenti, nu stiu din care motiv, DAR am ratat punctul albastru care semnala adevarata carare de la inceputul traseului. Sa zicem doar ca… am luat-o pe de-a dreptul si panta avea vreo 60 de grade :)) . Din loc in loc vedeam marcajul taiat cu sacurea de pe copaci si nu intelegeam ce se intampla. Dupa jumatate de ora de mers haihui, am gasit de fapt drumul – este extraordinar de bine marcat. Ulterior am aflat ca a fost demarcat drumul vechi si marcat un nou drum, alternativ (mai usurel).
ATENTIE – Noul drum este marcat spre dreapta de la punctul de incepere (chiar langa panoul care semnaleaza traseul), cel vechi era prin fata.
SFAT: Cand planuiti un traseu de toamna, aveti grija la ora la care se intuneca (aceasta informatie o gasiti la o simpla cautare pe google). Daca in vara poti sa stai pe munte pana la 9, in octombrie, la ora 7 deja e bezna.
Dupa vreo ora de mers, trecuti de padurea galbuie, am ajuns intr-o zona unde frunzele erau deja roscovane si ne-a trecut orice oboseala. Deja eram entuziasmati nevoie mare! Oare ne-am gasit un nou traseu de toamna favorit?!
Odata iesiti din padure (dupa ce treceti de fosta stana, mai aveti cam 10 minute pana la un punct superb de belvedere) – am luat o pauza lunguta in care ne-am tras sufletele. Privelistea era de neinchipuit, n-as mai fi plecat de acolo, dar mai aveam muuuult din traseu.
Din padure spre Saua Stevioara drumul a devenit (mult mai) greu si complicat, din 2 motive:
- era proaspat plouat, iar potecile erau pline de noroi – se aluneca extrem de usor (ceva specific oricarui traseu de toamna)
- ultima portiune din traseu spre Saua Stevioara este expusa si necesita o atentie sporita!
Ajunsi pe Saua Stevioara, vedeam cu ochiul liber cum se inteteste ceata si intreaga creasta este acoperita de o ceata densa.
Saua Stevioara - Vf. Buila -aprox. 45m
Acest punct se afla intre Vf. Buila si Vf. Vanturarita, deci sunteti liberi sa alegeti pe care vreti sa-l cuceriti ( puteti sa urcati pe ambele daca aveti timp si doriti acest lucru). Dat fiind faptul ca eram “inghititi” de ceata, am luat o pauza si am asteptat sa avem o vizibilitate mai buna (lucru care s-a intamplat spre Vf. Buila, asa ca intr-acolo ne-am indreptat!). Pentru cei ce pretind ca nu ar incerca niciodata un traseu de toamna, aruncati o privire la fotografia de mai jos 🙂
Vf Buila - Schitul Pahomie - aprox. 2 ore
Privelistea era frumoasa, insa nu se compara cu cea din Cozia (din cauza cetii, probabil, dar oricum drumetia spre Vf. Cozia ramane cel mai frumos traseu de toamna pentru noi ). Dupa ce ne-am bucurat sufletele cu frumosul din fata ochilor, am pornit (repejos) inapoi, eram in urma programului, asa ca trebuia sa o luam la pas rapid sa nu ne prinda noaptea prin padure.
Coboram greut, asta din 2 motive:
- noroiul care necesita atentie
- privelistea care iti fura ochii la fiecare pas
Poate ca nu era spectacolul de culori la fel de impresionant ca in Cozia, dar privelistea panoramica era de vis!
In jurul orei 17:45 am ajuns la primul punct in care am luat pauza, chiar inainte de padure. Fara sa intentionam, dar am prins un apus superb din acel punct.
Am scos drona si am filmat putin (era si pacat sa nu luam cu noi cateva cadre din basmul pe care l-am trait), dupa care am luat-o la pas grabit (de Andrei) spre masina.
Nu exagerez cand spun ca am auzit “hai ca se intuneca!” de cel putin 30 de ori in drumul spre masina :))
Dupa atata graba, am ajuns chiar pe lumina la masina! (Si el nu m-a crezut cand i-am spus..).
Concluzii
eSTE Un traseu de toamna exceptional
Recomandam drumetia in anotimpuri calde, iarna este interzis (si foarte periculos)!. Neaparat sa aveti bete la voi in cazul in care planuiti sa faceti drumetia toamna (cand poate fi ud pe jos).
Sugeram acest itinerariu drept traseu de toamna, dat fiind spectacolul de culori inedit specific anotimpului!
